Prezentarea Mănăstirii

La doar 8 km de Călimăneşti, pe malul stâng al râului Olt, în comuna Berislăveşti, se află un valoros monument de arhitectură feudală târzie - schitul cu acelaşi nume - ctitorie a boierului Sandu Bucşenescu şi a soţiei sale Maria.

În primul său testament, Sandu Bucşenescu, ctitor al mai multor lăcaşuri sfinte, spune că a ridicat această biserică, a zugrăvit-o, a împodobit-o cu «sfinte vase şi odăjdii preoţeşti», precum şi cu moşii. În cel de-al doilea testament, întocmit la 6 decembrie 1760, ctitorul îşi exprimă dorinţa ca în chiliile schitului să funcţioneze o şcoală pentru copiii săraci. Lucrările au început pe la 1752-1753, finalizându-se în anul 1762, sub egumenul Nicodim Beligrădeanul. Tot acum, şcoala a început să funcţioneze.

Ansamblul monahal este alcătuit dintr-o incintă uşor trapezoidală, fortificată, în mijlocul căreia se află biserica de plan triconc, cu un pronaos dreptunghiular, îngust. Ulterior, i s-a ataşat un pridvor deschis, cu şase coloane ornamentate la capiteluri şi arcade în formă de treflă. Pe latura de nord a incintei se înălţa casa stăreţiei, o clădire dreptunghiulară cu remarcabile pivniţe boltite. Pe latura vestică a ansamblului se păstrează de pe vremea ctitorului, turnul clopotniţă care a servit şi ca turn de poartă, cu trei clopote mari de argint.

Viaţa spirituală a schitului s-a desfăşurat sub auspiciile vremurilor, iniţial acesta fiind un aşezământ de călugări. În 1864, biserica schitului cu hramul „Sfinţii Trei Ierarhi”, a fost transformată pentru scurt timp în biserică parohială, viaţa monahală reluându-şi ulterior cursul. Din anul 1948, schitul a rămas fără călugări, fiind transformat din nou în biserică pentru credincioşii parohiei, iar în prezent, cu binecuvântarea Înalt Preasfințitului Varsanufie - Arhiepiscopul Râmnicului, și purtarea de grijă a Părintelui Protosinghel Efrem Gavril - starețul mănăstirii, se desfășoara ample lucrări de reconstrucție și consolidare a așezământului. 

Şi, cum nu există zidire veche sau ruină de care să nu fie legat un cântec, o legendă, un nume de viteaz, sau de cucernic, fostul Schit din Berislăveşti, adăposteşte în pronaosul bisericii, rămăşiţele pământeşti ale ctitorului şi bravului ispravic de Vâlcea, Sandu Bucşenescu, despre care istoria consemnează că, determinându-i pe saşii din cetatea Sibiului să renunţe la cei 13 munţi de pe Lotru, a rectificat hotarul dintre Ţara Românească şi Ungaria, lucru pe care nu-l reuşiseră ani de-a rândul nici moşnenii din partea locului, nici statul muntean. Şi tot aici, la nord de incinta  bisericii, a fost înmormântat în anul 1820, Iosif din Mălaia, primul episcop al Argeşului.